11.10.2015
Bună tuturor,
Să vă spunem povestea fetiței noastre Alexandra...
Totul a început în urmă cu 3 ani, când, fetița noastră la 3 ani și un pic, nu spunea decât 3 cuvinte "tata", "mama" și "apa". Am început să ne îngrijorăm căci consultând site-uri de specialitate și făcând comparație cu diferiți copii de vârste asemănătoare, am realizat că avem o problemă cu fetița noastră. Bine, nu o problemă majoră la acel moment, dar care în timp putea deveni un handicap pentru ea.
Fetița înțelegea tot, însă nu vorbea aproape deloc. Asta de fapt era și frustrarea noastră. Făcea tot ce îi spuneam însă nu se exprima apoape deloc, nu dădea semne că ar avea achizițiile unui copil de vârsta ei.
Așa am ajuns la d-na psiholog Bianca Nistor, "Bia" cum îi spune Ale a noastră și "Bia" cu i-a și rămas apelativul în familie. Achizițiile sau progresul s-au văzut după o perioadă relativ scurtă de timp, când fetița și-a dat drumul la limbaj, la exprimare, perioadă când trăiam și rosteam alături de ea toată alegoria ședinței de logopedie (noi fiind în sala de așteptare), ce mai, a fost o perioadă foarte intensă emoțional pentru toți.
În prezent, după 3 ani și ceva, Ale vorbește de toate, despre toate, cu toți, nu mai este fetița aceea introvertită datorită lacunelor de limbaj. A avut o explozie la un moment dat, exprimarea devenind o componentă importantă a propriei expresivități, în ansamblul personalității juvenile. Nu doar că asimilat limbajul ca formă de comunicare, ci a făcut-o și la nivel cognitiv, fiind în măsură să se expime la fel de bine și prin mimica feței.
Suntem și în prezent pe orarul doamnei psiholog și dorim să continuăm și în viitor acest lucru, pentru că valoarea adaugată a străduinței dânsei este enormă.
În cazul nostru, "Bia" nu a tratat doar deficiența de exprimare a fetiței noastre, ci a tratat și sufletul părinților ei.
Cu mult drag și aleasă considerație,
Ale, Deiu, Mama și Tata.
- Cum te cheamă?
- Ladu.
- Ladu?
- Nu! Mă cheamă Ladu! Nu înţelegi?
Aşa reuşea puiul meu de 5 ani, Răducu, să-şi spună numele. Era extrem de conştient că nu pronunţă corect şi, în acelaşi timp, devenise frustrat de acest lucru. Am încercat să exersez cu el diverse cuvinte care îl conţin pe “r”, dar lipsea mâna expertului.
Şi aşa am ajuns la Bia. L-a fermecat din prima clipă, transformând învaţarea într-o joacă permanentă: jocul meu, jocul tău. Cu Bia, orice exerciţiu era un nou joc, un antrenament. Aştepta zilele în care avea programată şedinţa de logopedie, exersând fără comentarii orice “teme” îi erau date. Să nu vă imaginaţi teme care durează zeci de minute: câte o strofă de poezie, câteva cuvinte alese să corecteze emisia anumitor sunetelor, pentru că Răducu nu pronunţa corect o mulţime de sunete, pe care doar o ureche antrenata în depistarea lor a reuşit să le identifice.
Ador micuţii care pocesc cuvintele – oricărui adult i se pare nostim acest lucru. Dar aceste “deficienţe” trebuie corectate, altfel vor întâmpina dificultăţi la şcoală, la însuşirea citit/scrisului şi, să nu uităm, copiii pot fi uneori răutăcioşi unii cu alţii. Şi, sub bagheta magică a unui logoped de excepţie, acest lucru este chiar uşor.
Nu ştiu exact cât timp au durat “antrenamentele” cu Bia, dar nu mai mult de 2 luni. Evoluţia a fost vizibilă de la primele şedinţe. Evident, evoluţia variază de la copil la copil, dar Răducu s-a lăsat prins în mrejele Biancăi şi şi-a dat toată silinţa.
Şi, într-o seară, târziu, în timp ce se bălăcea în vană, printre pleoscăituri, am auzit, timid la început, apoi tot mai clar:
- Mă cheamă Radu, pe mami Raluca; câinele meu e Rono, iar fratele meu se numeşte Victor: cu accent pe fiecare “r”. Apoi, un ţipăt:
- Mami, sun-o pe Bia! Pot să-l spun pe “r”! Uraaaaaa! Acum pot să merg la şcoală.
Fiind foarte târziu, am amânat telefonul până a doua zi, iar Bia a fost şi ea extrem de fericită.
Dragă Bia, îţi mulţumim frumos pentru pasiunea transpusă în rezultatele obţinute cu Radu. Îţi mulţumim că ne-ai facilitat un început de şcoală mai uşor.
"Tulburarea de limbaj a baietelului meu, dislalie polimorfa, mi-a dat ocazia intalnirii unui om remarcabil- d-na psiholog Bianca Nistor. Prin calitatile umane si profesionale deosebite, a reusit sa transforme perioada dificila de terapie intr-una placuta, plina de momente frumoase si succes.
Am fost entuziasmata de modul de lucru care imbina eficient exercitiul cu joaca, de placerea cu care lucreaza cu copiii, de daruirea si implicarea sa, de felul in care relationeaza cu copiii si parintii. Posibilitatea oferita de asistare la sedintele de terapie m-a ajutat sa urmaresc indeaproape evolutia recuperarii, metodele utilizate si eficienta lor, atitudinea si comportamentul copilului. Mediul de lucru este unul primitor, plin de carti , de jocuri si jucarii, mediu in care copilul se simte relaxat si colaboreaza mai usor.
Dupa un an si jumatate terapia a ajuns la final, tulburarea de limbaj este rezolvata, baietelul meu este pregatit de scoala, iar eu sunt fericita si multumita ca am depasit acest moment dificil cu ajutorul d-nei psiholog Bianca Nistor.”
Numai bine,
Adriana
"Cand fiul meu Robert avea 4 ani si 8 luni am mers pentru prima oara la cabinetul de logopedie al doamnei Bianca Nistor, la recomandarea unei prietene, fosta clienta a ei.
Motivul pentru care am ne-am adresat unui logoped era faptul ca Robert nu pronunta corect sunetele: S, S, T, T, Z, J, GE-GI, CE-CI, iar pe R nu-l putea pronunta deloc si spunea L in loc de R.
Dupa 5 sedinte saptamanale am fost foarte entuziasmati de faptul ca fiul meu l-a pronuntat foarte corect pe R. Invata cate un sunet pe saptamana, pe care il exersam acasa cate 30 min zilnic. Dupa 2 luni poate emite corect toate sunetele.
Recomand tuturor parintilor sa recunoasca cu sinceritate problemele de pronuntie ale copiilor si sa se adreseze cu incredere unui logoped, pentru ca fiul meu este dovada vie a faptului ca se pot corecta prin exercitii logopedice.
Ii multumim din suflet Biancai pentru professionalism, pentru prietenia care s-a legat intre ea si Robert, pentru dulapiorul plin de jocuri si jucarii deosebite care il motivau pe Robert sa faca cu placere exercitiile impuse de Bianca."
Violeta B
Fetita mea vorbea la 4 ani ca un copil de 2 ani nu o intelegea nimei, decat eu. Am luat legatura cu un logoped pt ca d-na dr pediatra mi-a spus ca nu este ok ca fetita mea sa vorbeasca asa de rau la aceasta varsta.
Si eu stiam acest lucru pt ca vedeam in parc copii de varsta ei care vorbeau destul de corect. Prin intermediul unei educatoare de la gradinita unde merge fetita, am luat legatura cu d-na logopeda Nistor Bianca care a evaluat-o, care m-a linistit spunandu-mi ca fetita mea o sa vorbeasca corect dupa un an de munca. Ne-am apucat de lucru. O ora pe saptamana mergeam la cabinet la d-na logopeda unde o invata pe Fetita mea unde sa puna limba si cum sa tina gura ca sa spuna literele care nu le putea spun, apoi cuvinte eu exersam cu fetita acasa pt ca in timpul sedintei eu stateam in cabinet si invatam modul cum trebuie sa il inveti pe un copil sa spuna literele sau cuvintele pe care nu le poate spune. Ora de logopedie nu era o ora de stres pt copil, era o ora de joaca prin care fetita invata sa vorbeasca corect, ii placea sa mearga la d-na logopeda, mergea cu placere. Minunule se vedeau de la o saptamana la alta.
Fetita mea incepea sa vorbeasca corect si dupa un an de zile de exercitii vorbeste corect, se exprima corect .Tot aici la cabinet a invatat sa scrie si sa recunoasca literele (consoane vocale), cifrele si multe altele. Eu sunt mai mult decat multumita si multumesc d-nei Bianca pt minunea pe care a facut-o pt noi. Recomand tuturor parintilor care au astfel de probleme sa apeleze cu incredere la logoped pt ca fac minuni.
Raluca.
''Aveam aproape 4 ani când am mers prima dată la d-na logoped. Copilul vorbea greu şi la fel de greu se facea şi înţeles.Ne-au trimis de la gradiniţă, spunându-mi că fiul meu e un caz pierdut şi că ar fi bine să-i caut o gradiniţă specială. Din fericire am dat peste ''bia'', cum îi place fiului meu să-i spună , care ne-a ajutat foarte mult. A invăţat prin joacă să pronunţe corect sunetele şi acasă când unul dintre noi vorbeşte greşit sau surioara lui nu pronunţă ceva corect el vine şi ne corectează. A invăţat să vorbească la fel ca ''broasca ţestoasă'' şi să nu ne grăbim.Mergeam o dată pe săptămână dar lucram şi temele pentru acasă. După un an şi trei luni copilul meu se poate face inţeles şi acceptat în grădiniţă.Îi suntem recunoscători d-nei logoped pentru răbdarea şi bunătatea ei, pentru firea ei calmă şi deosebita şi pentru felul în care s-a ataşat de copil astfel încat Tudor mergea cu plăcere şi drag la 'bia''.Îţi mulţumim din suflet şi domnul să te binecuvanteze cu tot ce-i mai frumos în viaţă.'' Anca P.
Aducem pe lume copii intr-o societate care mereu in cautarea perfectiunii. Ca indivizi trebuie sa fim perfecti acasa, la locul de munca, in relatiile cu ceilalti,dar din pacate acest lucru este o utopie in Romania secolului nostru. In aceasta societate nu toti indivizii suntem perfecti. Se nasc, traiesc si copii putin mai speciali. Acesti copii nu trebuie exclusi din aceasta societate, ci au nevoie de cineva care sa-i ajute sa inteleaga anumite lucruri sau fapte.
Unul dintre acesti copii este si nepoata mea Denisa, acum in varsta de 8 ani cu Dg. Perturbarea activitatii si atentiei, Tulburari emotionale si de conduita, Intelect liminar.
Desi ducem o munca asidua de recuperare incepand de la varsta de un an cu o echipa formata din neuropsihiatrii, psihologi, logopezi,invatatori de sprijin,iar rezultatele au inceput sa apara. Cu cat recuperarea este mai timpurie cu atat rezultatele apar mai repede iar munca depusa pentru recuperare nu este de o ora, o zi, o luna ci de ani.
Una din persoanele dragi care m-a ajutat foarte mult la recuperarea Denisei a fost Doamna psihopedagog Bianca Nistor careia ii multumim toata familia.
Vorba din batrani care spune “Omul sfinteste locul” este foarte adevarata. O incapere, carti cu povesti, jucarii, jocuri, au toate cadrele la dispozitie. Important este sa stie ce sa faca cu ele.
Desi fiecare cuvand s-a nascut cu greutate, odata gasit m-a bucurat si pe mine si pe Denisa. Datorita muncii de titan si a pasiunii depusa in munca cu Denisa, dupa un an si patru luni am reusit sa obtinem rezultatul dorit. Denisa este acum in clasa I-a integrata intr-o scoala normala de stat. Recuperarea ei continua, dar mai avem la dispozitie ani in care sa ajungem la acelasi nivel cu ceilalti copii de varsta ei.
Speranta moare ultima.
Cu respect Adina
Indiferent de cauze, defectele de vorbire la copiii mici reprezintă un amuzament pentru adulţi. Copiii care pronunţă stâlcit unele sunete sunt foarte nostimi, stârnind zâmbetele celor care îi ascultă.
Dar dacă aceste „defecte” continuă să se menţină şi după vârsta de 4 ani, copiii devin stânjeniţi de propria lor vorbire, fiind întrebaţi uneori chiar de colegii de joacă „Dar tu de ce vorbeşti aşa?”.
Am trecut şi noi prin această experienţă (fetiţa mea avea o mulţime de sunete pe care le pronunţa defectuos sau le înlocuia cu sunete mai uşor de pronunţat) aşa încât am hotărât că e momentul să cerem ajutor.
Da, stiu că unii părinţi vor spune că în grădiniţe şi în şcoli există logopezi (cu activitate gratuită), dar pot afirma în cunoştinţă de cauză, că aceste persoane sunt copleşite de numărul mare de copii cu care trebuie să lucreze, iar rezultatele întârzie să apară. Şi atunci am preferat ca fiica mea să fie în centrul atenţiei unui specialist.
Experienţa a fost ca o poveste frumoasă. Fiica mea a găsit în doamna Bianca nu numai un profesionist desăvârşit, care a ajutat-o să-şi depăşească problemele de pronunţie, ci şi o prietenă, alături de care a învăţat, pe lângă exprimarea corectă, multe alte lucruri (a rezolvat jocuri de logică, de memorie, a făcut exerciţii de îmbogăţire a vocabularului şi de dezvoltare a limbajului sub forma unor povestiri pe care fiica mea le alcătuia oral, după imagini, şi multe altele). Şi toate acestea pentru că doamna psiholog ştie să evite activităţile de lungă durată, care ar plictisi şi obosi un copil şi le alternează cu diferite activităţi (uneori alese chiar de micuţ), toate fiind folositoare dezvoltării intelectuale a copilului, activităţi care ţin copilul curios, activ şi implicat.
La finalul fiecărei ore, părintele primeşte un scurt rezumat al activităţilor desfăşurate şi poate lua cunoştinţă de progresele realizate de copil, dar primeşte şi sfaturi care să ajute familia să ştie cum să menţină (să automatizeze) în vorbire sunetele corectate.
Activităţile foarte variate ne-au fost deosebit de utile şi atunci când am dus-o pe fiica mea la evaluarea psihologică necesară pentru înscrierea la şcoală, unde ea s-a descurcat fără probleme la toate exerciţiile cuprinse în evaluare .
Despre doamna psiholog Bianca Nistor, putem spune, fără rezerve, că este un profesionist desăvârşit, o persoană caldă, apropiată de copiii cu care lucrează, cu multă răbdare, o doamnă punctuală, extrem de corectă, implicată în ceea ce face şi faţă de care vom fi mereu recunoscători.
Cu aleasă preţuire ,
Andrada Haş
Cluj-Napoca, 2014
